– Vrei să-mi spui, Maria,
Cum i-afară?
– Surioară,n-a mai fost demult aşa:
Cerul e atât de-albastru,
După zilele cu ploi,
Ca privirea dulce-a mamei
Care caută la noi.
Azi în ochii mamei noastre
Nu e nici un pic de nor,
Vreau seninul să rămână
Veşnic, în adâncul lor.
Nici o lacrimă, măicuţă,
Ochii nu-ţi va întrista,
Sigur, asta mai depinde
Şi de noi, întrucâtva.
