Poezia Baba Cloanța
Baba Cloanța, cotoroanța,
Ronțăind ea, roanța, roanța,
Dinții-i cad… îi ia tărăboanța
Și îi duce la tocilă
Să mai dea pe ei c-o pilă.
Baba Cloanța, ce copilă,
Mai ascultă de părinti
Dacă vrei în gură dinți,
Nu mai roade cremenea
Și-alte pietre-asemenea!