Viorica, fata mamei
Cea cuminte și curata,
Și-a făcut, mâncând cireșe,
Pe furiș, pe sorț, o pată…
Și-acum stă-ntr-un colt și plânge:
“Doctorul e vinovat
Și c-o sa ma certe mama,
Și că sorțul l-am pătat!”
Mama intră-ncet pe ușă;
Ea tresare și-ntinzând
Mâinile deasupra petei,
Plânge întruna suspinând.
Ads
– De ce plângi, fetita mamei?
– Plâng că doctorul ți-a spus
Să nu-mi dai deloc cireșe,
Și tu în dulap le-ai pus…
– Și tu plângi din lăcomie?
Ce rușine!…
– Să mă ierți!…
– Bine, dar să fii cuminte…
– Nici de sorț nu mă mai cerți?
– Care sorț? întreabă mama…
– Uite, ăsta: l-a pătat
Lăcomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.