Tigrul înfiorător – Constanţa Buzea

0
19

Racul, peştele şi-o broască,

Trebuind să locuiască
În borcanul cel rotund,
Într-o zi s-au adunat
Pe nisipul de la fund
Care nu s-a tulburat.

Lumea lor era închisă
Ca un sâmbure-n caisă.
S-au gândit că rost nu are
Să se joace fiecare
Singur în borcanul mare.

Racul, peştele şi-o broască
S-au gândit în mintea lor
C-ar fi bine şi uşor
Să se împrietenească.

Dar un peşte
Nu vorbeşte
Cu-o broscuţă
Cam prostuţă
Şi c-un rac
Foarte posac!
Şi atunci, ce să le fac?
Stau tot singuri şi tot tac.

Iată că, întâmplător,
Tocmai lângă geamul lor,
Un motan veni torcând,
Miorlăind şi croşetând.

Se-aşeză frumos în coadă
Închizând puţin, cum ştii,
Ochii lui portocalii.
Ore-ntregi stătu să vadă

Cum plutesc şi cum înoată,
Cum se învârtesc în roată,
Cum din guri baloane scapă
Printre florile de apă.

Stând astfel, acest motan
Vru să-i lângă; şi a lins
Sticla marelui borcan.
Mai târziu, privind duios,
Vru să ştie cum miros;
Şi, de somn aproape-nvins,
A căscat şi s-a întins.

– Vai, dar e periculos!
Se gândiră înotând
Care mai de care-n jos.
Pentru că, motanul blând,
Cum se întindea căscând,
Se vedea, din lumea lor,
Tigru înfiorător.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here