Bunica – Şt. O. Iosif

0
322

Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus.
Din zori și până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
în portu-i de la țară…

Căta la noi așa de blând,
Senina și tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viata ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here