Iarna – George Coșbuc

0
89

Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voiește
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Și gătește-așa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.

Iarna-i meșter iscusit,
Că pe deal și pe câmpie
Țese-o pânză minunată,
Fără ițe, fără spată.
Fără fir de tort urzit.
Și din drăgălașa-i pânză
Dă și vântului să vânză.

Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze și cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le știe ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheață,
Dar când sufli, pier din față.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here