Tatăl meu – Mircea Micu

0
122

Tatăl meu e marinar
Pe-un vapor cât un palat.
Peste-al mărilor hotar,
Taie lumea-n lung și-n lat.

Vede țări și vede munți,
Da, când vine înapoi,
Zice, sărutându-mi fruntea:
– Nicăieri nu-i ca la noi!

Poartă-n buzunar, la piept,
Într-un sac de piele brună,
O bucată de pământ
Din țarâna cea străbună.

– Ce faci, tată, de ce-l porți
Peste mări cu apă rece?…
– Când mi-e tare dor de voi,
Îl sărut și doru-mi trece.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here