Compunere despre o întâmplare – O clipă de neatenție

O compunere despre o excursie și o întâmplare din acea excursie. O clipă de neatenție ar fi putut transforma excursia într-un coșmar, dar într-un final lucrurile se rezolva și întâmplarea devine o amintire amuzantă.

Anul trecut am fost plecată cu părinții în vacanță în străinătate. A fost cea mai interesantă vacanță a mea, pentru că a fost pentru prima data când am pășit pe pământul altei țări.

Am vizitat multe orașe frumoase, multe muzee și am văzut locuri noi, unele care nu se aseamănă deloc cu cele de la noi din țară. Am vizitat atât lucruri încărcate de istorie și cultură, dar am fost și la centre comerciale, unde am făcut multe cumpărături.

Peste tot pe unde am mers, am stat alături de părinții mei, atentă la tot ce se înfățișa în fața ochilor mei, la mulțimea de oameni care forfotea prin orașe și la ceea ce vedeam prin vitrine, la chioșcurile cu bunătăți și la tarabele cu amintiri turistice.

Așa se face că, într-un moment de neatenție, am fost furată de una dintre multele tonete unde se vindeau cozonaci umpluți cu ciocolată, cu înghețată sau cu cremă de fistic. Mi-am pierdut din vedere părinții și dintr-o dată am constatat că sunt singură într-o mare de oameni străini.
Mă aflam într-un oraș în care nu cunoșteam pe nimeni, la mii de kilometri de casă, fără să vorbesc limba țării în care mă aflam.

Am încercat să mă încurajez, spunându-mi că părinții se vor întoarce pe același drum și ne vom regăsi. Dar minutele treceau și nici urmă de părinti. În plus, cum ar fi putut să mă vadă când eu eram jumate din înălțimea oamenilor. Așa că, am așteptat cuminte, cu ochii în toate părțile, să îi zăresc eu prima. După alte câteva minute, am început să mă îngrijorez: “Dacă nu ne vom găsi niciodată?” Cu riscul de a mă îndepărta de traseul pe care mi-l imaginam, ca fiind cel pe care se vor întoarce părinții mei, am plecat spre un magazin Apple, pe care îl zărisem vis-a-vis. “Sigur ei trebuiau să vorbească limba engleză.” mi-am spus.

— Hello! l-am abordat pe primul angajat Apple. I lost my parrents. Can I text my mam, please? Știam că mama își verifica des telefonul pentru că aștepta un mail de la un partener de afaceri.

— Oh, of couse, little girl. Use any computer.

M-am așezat la unul dintre laptop-urile expuse și am tastat mesajul: “M-am rătăcit de voi. Sunt la magazinul Apple pe lângă care am trecut împreună.”

Nici nu am apăsat bine butonul “Send”, că am și primit răspuns: “Rămâi unde ești. Venim imediat.”

În nici un minut mi-am reîntâlnit părinții. Mama m-a luat în brațe și a adăugat:

— Mi-am făcut griji. Ne gândeam să sunăm la poliție. Dar mă bucur că te-ai descurcat sigură și ai reușit să ne anunți. Să mai spună cineva că nu sunt bune computerele pentru copii. Dacă nu îl foloseai des acasă, sigur nu te-ai fi descurcat. Sunt mândră de tine!”

Și uite așa, o vacanță frumoasă s-ar fi putut transforma într-una cu probleme. Salvarea a venit de la mijloacele moderne de comunicare.

Vă sfătuiesc și pe voi să învățați să folosiți computerul cât mai bine. Momentul în care își va dovedi utilitatea va sosi mai repede decât vă așteptați.