Compunere despre o vizită La Mărțișor, un altfel de mărțișor

O compunere despre o vizită în București, la un loc prea puțin cunoscut, dar plin de poezie și inspirație: „La Mărțișor”.
Un text și pentru cei mari, mai ales bucureșteni, nu doar pentru copii. Câți din voi nu ați mers pe strada Mărțișor, mai ales în perioada în care pasajul de la Piața Sudului se afla într-o permanentă construcție? Știți de ce se numește strada Mărțișor? Dacă nu, aflați din textul următor!

E o zi minunată de început de primăvară, plină de lumină și căldura, de voie bună și veselie. Urmează să vizităm, împreună cu învățătoarea noastră, Mărțișorul. Atât ne-a spus doamna, despre această vizită surpriză.

După un drum prin măruntaiele pământului și după ce am ascultat glasul roților de metrou, iată-ne ajunși în fața unei străzi protejate de copaci înalți și bătrâni, aproape de Piața Sudului. Tabla albastră, puțin ruginită, ne anunță că suntem pe strada Mărțișor. Doamna învățătoare, privind numele străzii, ne întrebă:

– Știți voi, copii, ce stradă este această?
– O stradă despre primăvară, spuse un copil. Locul unde se fac mărțișoare, adăugă altcineva!
– Chiar dacă nu în sensul în care credeți voi, aveți dreptate, spuse învățătoarea, în dreptul unei casei, cu o poartă de lemn. Copii, din această casă Tudor Arghezi a vorbit despre primăvară și a împărțit „Mărțișoare”, adică poezii pentru copii și pentru cei mai mari.

După ce am trecut de poarta îmbătrânită de vreme, pe care era agățată tăblița „Muzeul Memorial Tudor Arghezi”, ne-a întâmpinat un domn, care ne-a vorbit despre acest loc minunat. Am aflat că Tudor Arghezi a iubit acest loc, situat departe de forfota orașului, pe atunci, un colț uitat de lume, la întretăierea drumurilor dintre Cimitirul Bellu și fosta Închisoare Văcărești.

Am mai aflat că, aici existau două rânduri de vișini, pe ramurile cărora, oamenii din împrejurimi, conform obiceiurilor ancestrale, la început de an agrar, atârnau șnururi roșii și albe. Spuneau ei, pentru a le spori holda de peste an. În amintirea acestor obiceiuri, cunoscute de Arghezi de la bunicii din Oltenia, autorul a dat numele casei, “Mărțișor”. Astfel, numele casei a preluat numele mesagerului primăverii, Mărțișorul. Pe atunci, locul era doar o periferie a orașului, iar Arghezi a rugat autoritățile ca atunci când zona va fi sistematizată (organizarea într-o zonă de oraș), strada să primească numele de “Mărțișor”. Primăria a ținut cont de sugestia lui Arghezi și așa, oficial, primăvara a început să fie vestită în București, de pe o stradă din sudul capitalei.

Chiar dacă nu mai arată exact ca atunci când era locuită de poet, între timp a suferit renovări, casa, încă, povestește despre viața de acum un secol. Grădina generoasă, cu cireși înfloriți, parcă-l așteaptă pe Arghezi să-i admire și să le simtă parfumul înmiresmat.

În amintirea poeziei celebre a lui Arghezi și a personajului inventat de acesta, Zdreanță, în curtea casei există un coteț de câini. O tablă, cu numele de Zdreanță, ne anunță că aici ar putea fi locul în care s-a născut cățelul cu ochii de faianță.

După ce am vizitat cu respect încăperile în care a trăit și a creat Tudor Arghezi, ne-am îndreptat spre ieșire, moment în care învățătoarea ne-a întrebat:
– Știți ce nu am auzit în această vizită, copii?
Cineva din grup îi răspunse:
– Lătratul lui Zdreanță!
– Exact… răspunse doamna zâmbind. Chiar atunci, de undeva din spatele curții din care ieșisem se auzi un lătrat puțin răgușit: „Ham, ham, ham!”

Nu-ți mai amintești poezia lui Tudor Arghezi. O poți citi – Zdreanță.

Mai poți citi și alte poezii de Tudor Arghezi.