Descrierea casei bunicilor mei, o casă de la țară

0
230
Pentru cine nu are inspirație, imaginea poate fi folosită pentru a descrie o casa de la țără – casa bunicilor

Casa bunicilor se află la o margine de sat la o răspântie de drumuri nu prea umblate. În colțul uliței cu case tupilate acoperite cu olane, o casa bătrânească, atât de dragă mie, cu obloane de scândură la cele două ferestre, răsare de după un nuc masiv. De cum se înserează, becul spânzurat de tavanul afumat prinde a pâlpâi sub abajurul îngălbenit de vreme, împrăștiind sclipiri de rubin. Din uliță nu se poate zări nimic în curte și în grădinița cu flori. Copaci mari formează un zid înalt încât și păsărilor pare că le e greu să-l treacă.

În grădinița casei, doi salcâmi bătrâni își poartă cu mândrie florile albe ca niște ciorchine de ghiocei. Pe pământ, câțiva bulbi de lalele înfloresc primăvara și se transformă într-o bucurie de culori. Lângă ele, ca o strajă, o tufă mare de bujori roșii își fac veacul. În luna mai, florile lui sângerii împrăștie un puternic parfum, ce se poate simți în toată curtea. Undeva în spatele florilor, o grădină de legume, nu foarte mare, așteaptă în liniște să fie cultivată. Straturile, formate din fâșii de pământ, cu cărări pe margini, proaspăt săpate și îngrijite, sunt un semn că bunicii mei sunt oameni gospodari.

De fiecare dată când am trecut pragul casei bunicilor mei, mirosea atât de bine a cozonac sau a pâine proaspăt coaptă. Este modul prin care bunica mea înțelege să ne răsfețe. Știe că iubesc cozonacul și nu uită niciodată să-l pregătească. Imediat ce mă vede și mă îmbrățișează, printre zâmbete blânde îmi spune: “Ți-am pregătit cozonac! Încă e cald. Vino să mănânci”. Bunicul meu, nici el nu se lasă mai prejos și e mereu atent cu mine. De îndată ce află că îl voi vizita, scoate leagănul din șopron și-l leagă de ce mai groasă cracă a nucului. Leagănul e nelipsit, îl zăresc de cum intru în curtea înverzită și de fiecare dată simt o mare bucurie să mă dau în el.

Bunicii mei sunt oameni extraordinari de buni și blânzi. Nu doar că nu m-au cercetat niciodată, dar mi-au zâmbit mereu, înțelegători, chiar și atunci când, poate, meritam cel puțin o mustrare. Cred că și din acest motiv, orice vizită la bunicii mei se transformă în momente de neuitat, iar casa lor, pentru mine, este cel mai frumos loc de pe pământ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here