Legenda ghiocelului – o variantă scurtă

0
386

Știți de ce ghiocelul este ghiocel și ce a fost el înainte să devină ghiocel? Dacă nu știți trebuie să citiți compunerea Legendă ghiocelului – o variantă scurtă.

Legenda ghiocelului – varianta scurta – compunere

Nu știm dacă legenda asta e adevărată sau nu, dar așa a ajuns la urechile noastre, așa o dăm mai departe.

Undeva departe în timp, când florile stăpâneau pământul, iar oamenii nici măcar nu erau gândiți, darămite făcuți, o floare mare și albă trebuia să anunțe venirea primăverii. Ăsta era rostul ei pe lume, hărăzit de Dumnezeu. Pe numele său Floarea-Albă-de-Primăvară, floarea aceasta era înaltă cât o gladiolă. Atunci când apărea, toată natura o vedea și știa că iarna trebuie să-și facă bagajele și să plece. Din acest motiv ea era ca un ghimpe în coasta iernii.

Supărată foc pe floarea zveltă, care anunța negreșit venirea primăverii, iarna s-a vorbit cu crivățul și au gândit o strategie. De cum va începe să răsară planta, crivățul să meargă repede la ea, dis-de-dimineață și să sufle asupra-i urgie. Floarea să cadă răpusă, fără să o vadă cineva, iar astfel, Iarna va poposi după bunul plac pe întreg întinsul naturii. Exact așa s-a întâmplat, an după an.

Bunul soare, paznicul Pământului, observă tărășenia și fu nemulțumit de conspirația împotriva Florii-Albe-de-Primăvară. Așteptă momentul oportun, la cei mai devreme zori ai dimineții, și vorbi cu mândra flore. Află de la dânsa că și ea e nemulțumită că nu-și poate împlini menirea, de vestire a primăverii, și că ar da orice ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. Soarele i se destăinui, că a avut multe nopți nedormite, gândindu-se la rezolvare. Oricât a întors problema pe toate părțile, rezolvarea era doar una. I-o împărtăși Florii-Albe, iar ea bucuroasă că-și va putea îndeplini destinul, acceptă! Soarele, cu razele-i magice, o transformă pe loc, într-o floricică plăpândă, ca un fulg de nea, dar puternică precum o pânză de păianjen. Și cum numele vechi nu i se mai potrivea, a botezat-o suav, precum îi era ființa: Ghiocel.

Dimineața veni, iar crivățul, ca de obicei, încercă să rupă floarea. Iute, cu trupul mititel, Ghiocelul se feri și se ascunse după zăpadă. Și o ținu așa până când crivățul se retrase obosit. Bucuros că a învins, Ghiocelul mititel scoase capul la lumină și strigă, cât îl ținu clopoțelul gingaș, că e vremea ca iarna să plece!

Și la fel face până în zilele noastre: stă pitit, iar când îi e lumea mai dragă iernii o anunță că trebuie să plece!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here