Gânduri de toamnă la început de septembrie
O compunere în care sunt adunate câteva idei despre toamnă, despre ce înseamnă acest anotimp și de ce merită el îndrăgit.
Luna august se îndepărtează cu pași repezi, iar a zecea fiică a anului se instalează tot mai confortabil. Primele semne timide de toamnă le dau frunzele vag ruginii, care încep să cadă. Încet, încet, pe nesimțite, precum frunzele care se desprind din copacii arămii, toamna își instalează bogăția de culori peste întreg cuprinsul. Farmecul ei este dat de ninsoarea de frunze galben-aurii, verzi-ruginii și roșiatic-arămii care se aștern pe pământ într-un covor multicolor nesfârșit. Fără acest concert de culoare, în care dirijor este vântul tomnatic și răcoros, sub a cărui baghetă frunzele pornesc dansul legănat, toamna ar fi un anotimp trist.
Cu răsuflarea-i răcoroasă, toamna aduce schimbare în fiecare colțișor al naturii pe care-l atinge. Câmpia nu mai este crudă și capătă o culoare ștearsă, pădurile devin un pic mai melancolice, dealurile se transformă într-o pătură imensă de iarbă cald-gălbuie, iar munții, înconjurați de nori grei, nu mai sunt atât de impunători și par mai neprietenoși. Singurele care rămân neschimbate sunt apele cristaline care-și unduiesc trupurile printr-un ocean nesfârșit de galben-ruginiu.
Veselia de primăvară-vară se estompează încă din primele zile de domnie ale Reginei Tomna. Prin păduri și crânguri se așterne liniștea. Nu se mai aud trilurile fermecătoare ale păsărilor. Ciripitul lor vesel bucură alte meleaguri mai calde și mai luminoase. Fără zarva lor plăcută, natura lipsită de grai pare posacă. Dacă murmurul izvorului nu s-ar auzi din când în cẫnd, iar susurul frunzișului mișcat de vânt nu i-ar ține isonul, toamna ar fi un anotimp fără glas.
Dacă la veselie și bună dispoziție nu este foarte pricepută, la dărnicie și la belșugul rodului nu o întrece nimeni. Sub bagheta ei fermecată, fructele delicioase ale pomilor devin zemoase, iar strugurii primesc dulceață. Ciorchini mari și grei, agățați în vie, scot capul de după frunzele uscate, care încă îi mai acoperă și îi protejează de soarele călduț al toamnei. Așteaptă să fie culeși și să ofere cât mai mult must dulce. Și livezile stau cuminți așteptând să fie golite de fructele dulci și zemoase. Acestea vor lua cât mai curând drumul spre bucătăriile gospodinelor pentru a fi transformate în gem și dulceață. În grădini, legumele se coc bucuroase că în curând vor fi culese de gospodari harnici. Sârguincioasă precum o furnică, toamna se îngrijește ca bunătățile ei să umple cămările oamenilor. Din aceste motive, anotimpul de chihlimbar este numit și anotimpul belșugului, îndrăgit și așteptat cu nerăbdare de toți oamenii.
Dar anotimpul auriu-ruginiu aduce și alte schimbări în viețile oamenilor. Părinții se întorc din concedii și se pregătesc să se întoarcă la treburile de zi cu zi. Sunt mai odihniți după vacanța de vară, mai încrezători în ei, cu forțe reînnoite. Singurii nemulțumiți sunt elevii. În timp ce se pregătesc de școală și își așează cărțile și caietele în ghiozdanele noi, se gândesc cât de bune ar mai fi câteva zile de vacanță. Dorințele cedează într-un final în față bucuriei de a-și revedea colegii și de a pătrunde prin învățat noi taine, încă neștiute.
Bogăție de culoare, desfătare de arome și bucuria de a lua parte la schimbările vieții, asta înseamnă, pe scurt, toamna. Privită în această cheie, toamna este cel mai frumos anotimp, un moment de relaxare înainte de cea mai tensionată perioadă a anului, iarna.