Țara mea – Ioan Nenițescu

Acolo unde-s nalți stejari
Și cât stejarii-nalți îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari
Ce moartea-n față o privesc,

Acolo unde-s stânci și munți,
Și ca și munții nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunți
În dor de țară strămoșesc,

Acolo unde-i cer senin,
Și ca seninul cer zâmbesc
Femei ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru luptă cresc,

Acolo este țara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlnești
Cât ține țara-n lung și-n lat
Bătrâne urme vitejești
Și osul celor ce-au luptat,

Și unde vezi mii de mormane,
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulțime de oștiri dușmane,
Ce cu robia ne-au cercat,

Și unde dorul de moșie
Întotdeauna drept a stat,
Și bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,

Acolo este țara mea
Și neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!