Descrierea unei zile de vară caniculare

O compunere în care este descrisă o zi de vară caniculară. O zi în care soarele arde puternic sus pe cer, iar razele lui toride pârjolesc natura. Compunerea conține adjective la diferite grade de comparație.

Deși e dimineață, soarele arde sus pe cer, așa cum nu a mai făcut-o de multă vreme. Se anunță o zi foarte încinsă. După cum a început această zi, ar putea fi cea mai fierbinte și mai nemiloasă zi din acestă vară. Cerul mai puțin albastru decât de obicei pare a fi decolorat de ascuțișul razelor trimise de discul solar. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător.

La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să-și arate chipul răcoros nici măcar o clipită. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele atotputernic. Atunci când își face simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemenea respirației unui balaur, care scuipă flăcări pe nări.

La sol situația este și mai dramatică. Iarba este mai uscată ca niciodată și îngălbenită fără vreme. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul este pârjolit ca după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puțină apă decât de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemenea unor bătrâni apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul copacilor nu mai este la fel de mare ca astă-primăvară, iar culoarea de un verde sănătos s-a transformat într-un verde-gălbui bolnăvicios.

Cele mai puțin supărate pe urgia vremii sunt câteva șopârle. Cu pielea multicoloră, strălucind în bătaie razelor soarelui, se odihnesc sub cerul liber, chiar dacă afară temperaturile au devenit insuportabile. Piatra pe care stau deja trebuie să fie încinsă la maxim, dar șopârlele nu par a băga de seamă. La fel de leneșe ca de obicei, își întind mai bine corpul pentru a capta cât mai mult din căldura soarelui.

Indecis, dacă să se bucure sau să se întristeze de această zi toridă, este lacul din apropiere. În luciul său, razele soarelui se joacă vesele împrăștiind în jur reflexe puternice și valuri de căldură. Mai puțin adânc decât de obicei și poate cel mai puțin întins de când se știe el, lacul privește drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel de capricios toată luna lui cuptor. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet malițios, împrăștiind pe suprafața lacului raze usturătoare.

Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului, luna iulie, luna lui cuptor. Dintr-un prieten al naturii, care aducea până mai ieri veselie și bucurie împrejur, acum, soarele se transformă într-un veritabil dușman al acesteia.