Manual Humanitas – clasa 5 – Textul integral

1
556

Exerciții rezolvate pentru limba română din Manual Humanitas – clasa 5 – Textul integral.

Teme - Limba română - Manual pentru clasa a v-a, Editura Humanitas
Limba română – Manual pentru clasa a v-a, Editura Humanitas

TEXTUL INTEGRAL
OBSERVAREA TEXTULUI
1. Vocabular
– să vină, să te întrebi, îngrijorat
– mărunt + -ică, chel + -ie, ne- + ști + -ut, furnică + -ar
– înfiptă – îndrăzneață
făptură – statură
fărâmă – bucată
neștiut – necunoscut
– a îmbuca – a mânca
merinde – mâncare
a lua drumul îndărăt – a se întoarce
degrabă – repede
în zadar – degeaba
2. Ortografie și punctuație
– explicare două puncte: urmează să fie formulată întrebarea
explicare semnul întrebării: propoziția este interogativă
EXPLORAREA TEXTULUI
1. Realitate și ficțiune
Observați!
– O furnică rătăcește drumul spre casă și se urcă pe un om.
– furnică mică, mică; mărunțică; o fărâmă; suit în cravată, până-n chelie două dealuri și-o bărbie; dormi… într-o pagină de carte, ajungi virgulă
– rodul imaginației poetului: furnica este înfiptă; furnica ar avea casă și o magazie; furnica ar avea de urcat două dealuri; că omul vorbește cu furnica; că este ora de culcare pentru furnică; furnica doarme într-o pagină de carte, într-un op de poezie; că există în furnicar o maică stareță

Exprimați-vă părere
– cel mai surprinzător element: maica stareță din furnicar; imaginea de ansamblu din furnicar este impresionantă, sugerează o ordine umană și reacții specifice omului – îngrijorarea furnicii care conduce furnicarul și compararea acestui loc miniatural cu o mănăstire
Învățați jucându-vă!
– alte două aspecte cu caracter de ficțiune: furnica ar putea dormi într-o pagină de carte, furnicarul ar avea o maică stareță
2. Lumea vietăților mărunte și universul uman

Ads

– furnica ar avea casă și o magazie, că este ora de culcare pentru furnică, furnica doarme, că există în furnicar o maică stareță
– înfiptă, harnică
– activitatea de a face stocuri într-o magazie, pentru iarna care urmează

INTERPRETAREA TEXTULUI

– fascinația pentru lumile care înconjoară lumea umană

– cu îngrijorare, cu simpatie, dar și cu îngăduință

– cu îngrijorare: „Unde dormi, aici, departe?” „Mă gândesc ce-i de făcut/ S-o feresc de neștiut”
cu simpatie  și duioșie: „O furnică mică, mică/ Dar înfiptă, vasăzică”
cu îngăduință: „Nu vrei, tată, să-ți arăt/Cum iei drumul îndărăt?”

– „o furnică mică, mică” – o privește cu duioșie
„nu vrei, tată, să-ți arăt/Cum iei drumul îndărăt” – o atitudine de îngăduință; ar putea să-i arate drumul de întoarcere dacă dorește furnica

– „Încă nu te-ai lămurit/ Că greșești și-ai rătăcit?”

– caracter glumeț și jucăuș: „Te-ai suit până-n cravată/ Și mai ai până-n chelie/ Două dealuri și-o bărbie”

– pentru că furnica este mică, mică; iar elemente din fizicul lui sunt pentru furnică niște forme de relief
„două dealuri de lângă bărbie” proeminența aflată în partea din față a gâtului și fruntea (sau nasul?)

– autorul consideră că și furnica are o casă și acolo o așteaptă cineva să se întoarcă – maica stareță din furnicar; să o ferească de neștiut: să o ferească de pericolele cu care s-ar putea confrunta

– furnica din vietate în virgulă: dacă ar rămâne pe pagină în momentul în care cartea ar fi închisă, furnica ar fi strivită și ar fi lipită de foaia de hârtie

– în realitate o furnică trăiește câteva luni; furnica ca personaj literar este eternă

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.