Baba iarna intră-n sat… – Otilia Cazimir

0
889

Poezia Baba iarna intră-n sat… de Otilia Cazimir

Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieți
Mai isteți,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură și bătrână…
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat și baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframă de furat,
Cu catrință de aba –
Vântul să-l strecori prin ea!
Și cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâclă pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă…

Și-au ieșit băieții mici,
Mici și mulți
Și desculți,
Și câțiva mai măricei
Cu căciulile cât ei,
Au ieșit în drum, voinici,
Cu biciuști și cu nuiele
Și cu prăștii subțirele,
Să alunge de pe-aici
Iarna cea cu gânduri rele…
Doamna-gerului, bătrână,
S-a sculat de la pământ.
Și-nălțând spre cer o mână,
Ca o cumpănă uscată
De fântână.
A pornit în jos pe vânt,
Încruntată,
Blestemând,
Și-a lăsat în urma ei
Promoroacă și polei;
Pe ogoare,
Corbi și cioare
Prin păduri,
Lupii suri,
Și de-a lungul drumului
Numai scama fumului…

Ads

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.