Melcul școlar – Vasile Vesavia

Luminați de-un putregai,
Melcul-mamă, melcul-tată,
Stau la sfat cum stăm și noi,
După cină, câteodată…
– Da! Nevasta… ce sa zic?!
O fi vremea, nu-i tot mic…
Nu mai stau la îndoială,
Chiar la toamna-l dau la școală!
Tare mult aș vrea să știe
Să citească și să scrie,
Pentru ca în viitor
Să se facă scriitor!…
Lunecând pe-o frunză pală,
Melcul-mic pleca la școală.
Școala, dacă nu mă-nșel,…
E la patru pași de el.
Se grăbește, ce să facă?…
Trece-o frunza, trece-o cracă…
Străbătu până acum
Vreo trei degete de drum,
Și mai are… vai!… mai are,
De trecut și-o piatră mare!
Iată-l că s-a poticnit
Într-un băț cât un chibrit!…
Se grăbește, ce să facă?
Trece-o frunza, trece-o cracă…
Cu ghiozdanul în spinare,
Străbătând așa distanță,
Melcul a ajuns la școală
Tocmai când s-a dat… vacanța!