Epitetul
Epitetele sunt cuvinte care exprimă însușiri deosebite ale unui obiect sau ale unei acțiuni, așa cum se reflectă în simțirea și în fantezia scriitorului. De cele mai multe ori adjectivele devin epitete.
După partea de vorbire ale cărei însușiri le determină, avem epitete:
- epitete ale substantivelor
- Ziua era mohorâtă, dar la lumina dulce a mestecenilor îmi plăcea să stau.
- epitete ale verbelor
- Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți.
- Pădurea lin suspină.
După așezarea epitetului, avem:
- epitet postpus (după cuvântul determinat)
- Umplu aerul văratic de mireasmă și răcoare.
- Ieși Zamfira-n mers isteț / Frumoasă ca un gând răzleț.
- epitet antepus (înaintea cuvântului determinat)
- Vesela verde câmpie acu-i tristă.
- Lin viorile răsună.
După numărul cuvintelor, avem:
- epitete simple
- Fumuri albe se ridică.
- epitete duble
- Gânditoare și tăcută lunca-n cale-i se oprește.
- epitete multiple
- În mine încolțește un sentiment amar și dârz, încruntat și nemilos