Manual Didactică și pedagogică – clasa 6 – Portretul lui Ștefan cel Mare

Portretul lui Ștefan cel Mare

Să discutăm despre text

1. Din ambele texte reiese că domnitorul Ștefan cel Mare nu era o persoană înaltă. În textul lui Grigore Ureche este descris ca o persoană „nu mare de stat”, iar în cel al lui Mihai Sadoveanu este descris  ca fiind „scund de statură”.

2. În portretul realizat de cronicarul Grigore Ureche, termenul „scund” este substituit prin „nu mare la sfat” pentru scoate în evidență că Ștefan cel Mare nu se impunea prin aspectul fizic, ci prin trăsături morale.

3. Calitățile lui Ștefan cel Mare care reies din portretul întocmit de Grigore Ureche sunt: om întreg la fire, harnic și perseverent, prezent acolo unde era nevoie de el, precum și priceput în arta războiului. Același cronicar îl descrie pe domnitor ca fiind curajos și mereu gata să fie un exemplu prin faptele sale, dar și având o mare capacitate de a reveni din orice situație oricât de dificilă ar fi fost ea.

Grigore Ureche scoate în evidență și defectele domnitorului Ștefan cela Mare, defecte care pot fi atribuite oricărui conducător medieval care dispunea de puteri nelimitate: „mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâea fără județu”.

4. Dacă Grigore Ureche ar fi folosit „a înfrânge” în loc de „a birui” portretul ar fi fost negativ, ar fi conținut un defect. De fapt, printr-un artificiu retoric, cronicarul spune că uneori alții biruiau, dar nu recunoaște explicit că Ștefan a fost înfrânt. Deși cele două exprimări sunt sinonime, totuși, varianta în care alții erau biruitori nu știrbește din aura de neînfrânt a domnitorului.

5. Iubirea de țară și popor a domnitorului reiese din pasajul „La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu se îndepărteze, și pentru aceia raru războiu de nu biruia”. Ștefan își manifesta iubirea față de țară și popor fiind implicat direct în războaiele pe care le purta, lupta alături de oamenii și pentru oamenii săi.

6. Trăsăturile morale, descrise indirect prin intermediul trăsăturilor fizice, ale lui Ștefan cel Mare sunt: fermitate, hotărâre, curaj și determinat. Prin atitudinea lui reușea să se impună și să fie impresionant, astfel că, deși era mic de statură, ceilalți păreau că se uită la el de jos în sus. De asemenea, autorul îl descrie pe Ștefan ca fiind un bun creștin, o persoană ce respectă rânduiala bisericească și care sărută evanghelia și își face semnul crucii.

7. În portretul lui Ștefan cel Mare zugrăvit de Mihai Sadoveanu, strângerea buzelor sugerează: fermitatea, hotărârea, curajul, determinarea. Prin epitetul tăios este sugerată neînduplecarea, precum și asprimea lui Ștefan cel Mare. Prin aceste aspecte fizice autorul conturează indirect principalele trăsături morale ale personajului Ștefan cel Mare.

8. Alexăndrel-Vodă era un copil vio și ager(„sări de-a dreptul din șa”), îmbrăcat în straie domnește asemeni, tatălui său, Ștefan cel Mare. („Purta, ca și părintele său, brocart de Venetia, giugiuman de samur și marochinuri”) Reiese că Alexăndrel este doar un copil din modul în care tatăl îi spune din priviri ce să facă la vedera evangheliei.

9. În ambele portrete, Ștefan cel Mare este descris ca fiind un om hotărât, curajos, neînduplecat și aspru.

10. antiteza – mânios, nestăpânit vs. înțelept, energic
metaforă – omenirea își încremenise taluzurile
epitet – soare puternic, privire verde, tăioasă,
personificare – apa Nemțișorului fugea pe dedesubt 

Să folosim ce am reținut

Pornind de la textele (Grigore Ureche – Letopisețul țării Moldovei și Mihai Sadoveanu – Frații Jderi) și imagine, alcătuiți portretul lui Ștefan cel Mare.

Ștefan-Vodă, domnitorul Moldovei, deși este cunoscut și sub numele de Ștefan cel Mare, a fost un om nu foarte înalt, dar care reușea să se impună în fața celorlalți altfel decât prin statura sa. În jurul vârstei de patruzeci de ani, purta mustață, ușor încărunțită și îi plăcea să umble ras. Atunci când privea în jur privirea iscoditoare devenea verde și tăioasă, iar strângerea puternică a buzelor îi întregea fizionomia de bărbat puternic și aspru. Îi plăcea să umble cu haine alese, iar vestimentația sa, formată din brocart de Veneția, giugiuman de samur și marochinuri, era un semn al titlului de voievod.

Ca fire, Ștefan cel Mare poate fi descris ca fiind un om puternic, mânios și necruțător, iar în acest sens portretul lui nu este cu nimic diferit față de imaginea oricărui conducător feudal absolut, gata să condamne fără prea multă judecată, iar uneori chiar fără niciun fel de judecată. Deși este descris ca fiind extrem de sever, era o persoana stăpână pe sine, harnic și îi plăcea să fie implicat în mod direct în acțiune, nu doar în actul de comandă. Iubitor de țară și de popor, lupta alături de supușii lui pentru a fi un exemplu pentru aceștia și pentru a-i îmbărbăta la nevoie. Își ducea la îndeplinire cu succes campaniile militare, fiind un adevărat meșter în arta războaielor, motiv pentru care puține au fost ocaziile în care nu și-a strivit dușmanii cu care era în ostilități.

Deși, la o prima privire, în unele privințe, portretul domnitorului este incompatibil cu profilul unui om cu aplecare spre cele sfinte, Ștefan cel Mare a fost un credincios, un apărător al valorilor creștinești. El este descris făcându-și semnul crucii și sărutând Evanghelia, după care își îndeamnă fiul să dea dovadă de același respect pentru ritualul bisericesc. O astfel de prezentare se potrivește cu imaginea domnitorului, care a dăinuit peste secole și anume ctitor de edificii religioase și un apropiat al bisericii.

Să folosim ce am reținut

1. antitezele din texte

a) prieten numai mie, iară ție dușman
b) slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă… frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă
c) eu sunt nemuritor, tu ești muritoare
d) Niță […] scrie așa de frumos […] Ghiță scrie nu se poate mai urât

2.       
a) trăsături fizice: nas cârn, firav, ochi albaștri, robust, ochi negri, gras, scund, slab, nas mare, înalt
trăsături morale: voce caldă, zgârcit, aspru, laș, cinstit, amabil, voce autoritară, blând, bădăran, curajos, generos

b)  nas cârn, firav, ochi albaștri, scund, slab, voce caldă, generos, blând, curajos, amabil, cinstit
nas mare, robust, ochi negri, înalt, gras, voce autoritară, zgârcit, aspru, laș, bădăran

3. În textul din Sultănica – B. Delavrancea este realizat portretul fizic.

4. comparație: ochii negri ca mura
antiteză: ochii frumoși de pică … te speria ca întunericu
metafore: cum arar se mai află sub soare, chipul parc-ar fi zugrăvit

Figurile de stil sunt folosite pentru a scoate în evidență trăsăturile fizice deosebite ale personajului descris.

Colțul cuvintelor

1. vărsătoriu – vărsător
omorâea – omora
vârâea – vâra
nu perdea – nu pierdea
cetise – citise
trâmbiți – trâmbița
pânea –  pâinea

2. Încăperea era luminată de o făclie agățată pe perete.
Soldații aveau pe cap coifuri rezistente, dar foarte grele.
Îmbrăcați cu platoșe, oștenii era mult mai greu de doborât.
Părinții și-au trimis coconul la studii în străinătate, pentru a avea cele mai alese învățături.
Pe documentele vremii, domnitorii își punea pecetea pentru a le autentifica.

3. M. Sadoveanu folosește arhaisme pentru a reda într-un mod cât mai autentic spiritul epocii.

logofăt – mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc
postelnic – mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn

4. arhaisme folosite în portretul realizat de Grigore Ureche: vărsătoriu, județu, îndărăptieze

5.  propoziții cu sinonimele cuvintelor

a birui – a învinge
nădejde – speranță
scund – mărunt
statură – talie
ospăț – chef
meșter – meseriaș

Nu este important să învingi într-o competiție, ci să participi.
Am speranța ca la următorul test să iau o notă mai bună.
Un copac mărunt crește în umbra bradului falnic.
Tatăl meu este de talie medie.
La împlinirea vârstei de paisprezece ani am avut parte de un chef pe cinste.
Meseriașul care mi-a reparat bicicleta a făcut o treabă foarte bună.

6. familia lexicală a cuvântului verde
verde – verzui, înverzit, verziu, înverzi, reînverzi, verziș, verzin, verzătură

7. a) ars proaspăt – adjectiv, complement circumstanțial de mod
b) la zece pași – substantiv, complement circumstanțial de loc

Temă pentru acasă

Portretul personajului principal din povestirea „Un om necăjit” de Mihail Sadoveanu.

Niculăeș, un băiat de numai opt ani, era cel mai mic dintre frații familiei Onișor. Rămas orfan de mamă și crescut de tată, deși era mare de-o șchioapă, copilul era vrednic de treburi gospodărești și avea grijă de mioarele familiei. Ca înfățișare, Niculăeș era un copilaș palid și mărunțel, cu ochii triști și un glas moale. Era încălțat cu niște ciubote mari și grele, împrumutate de la fratele mai mare, iar pe cap avea o pălărie veche, care-i stătea ca o ciupercă și-i ascundea părul buhos.