Metaforă

2
5176

Metafora (gr. metaphora=transport, transfer) este o figură de stil prin care semnificația obișnuită a unui cuvânt sau a unei expresii este înlocuită cu o alta semnificație, pe baza unei comparații subînțelese. Prin generalizare, se poate spune că limbajul figurat este metaforic.

Prin metaforă are loc transferul unei noțiuni abstracte în planul concret printr-o comparație prescurtată.  Cuvântul-imagine înlocuiește cuvântul-obiect al unei comparații, renunțând totodată la cuvintele care leagă cei doi termeni ai comparației (ca, cât, precum, ca, asemenea, astfel etc)

Metafora poate fi întemeiată pe analogie, pe o personificare, pe sinestezii, pe simbol, pe antiteză, pe alegorie, pe ironie, pe hiperbolă, pe metonimie, pe sinecdocă, pe interogație.

Ads

Metafore plasticizante și metafore revelatorii

Metafora plasticizantă (rândunelele de pe firele de telegraf, niște note pe un portativ) nu sporește semnificația faptelor, are rolul de a plasticiza (concretiza) o faptă sau un termen prin altul, dar nu pentru a îmbogăți conținutul, ci pentru a reda ceea ce cuvintele descriptive nu pot descrie în întregime. Exista situații când pentru a descrie ceva ar fi necesare o serie de cuvinte din limbajul concret, urmate de specificări diverse pentru a cuprinde în întregime esența care se dorește a fi redată. Metafora plasticizantă are rolul de a face inutilă această înșiruire infinită de cuvinte.

Metafora revelatorie (în Miorița moartea este a lumii mireasă, iar moartea sa o nuntă) sporește semnificația faptelor la care se referă. Ea scoate la iveală ceva ascuns despre faptele despre care face vorbire (în exemplu anterior din Miorița, metafora scoate în evidență o latură ascunsă a faptului moartea).

Exemple de metafore

Părea că printre nouri s-a deschis o poartă
Prin care trece albă regina nopții moartă. (Eminescu)

Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în față. (N. Stănescu – Leoaica tânără iubirea)

Că vinovat e tot făcutul, 
Și sfânt -doar nunta, începutul. (Ion Barbu – Oul dogmatic)

În șirul vieții nostru întreg, se face seară. (T. Arghezi – Toamna de suflet)

Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde vară. (M. Eminescu)


Gura ta sub firișoare-i
Pafta cu mărgăritare. (T. Arghezi)


Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce. (M. Eminescu)


Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,
Cum izvorau lumine. (M. Eminescu)

Este-n noi o spaimă care ne doboară
bate vânt din lucruri poate dinadins,
sufletu-i o luntre spre odinioară
carnea dulce vâslă, ochiul necuprins. (Mircea Dinescu – Poezii)

Mi-e sufletul o mare ce clocotă-n apus. (Ion Vinea)

Din vârf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațâță
jeraticul ascuns
sub vântul lor subțire de cenușă… (L. Blaga)
 
O raclă mare-i lumea.
Stelele-s cuie
Bătute-n ea și soarele-i  fereastra
La temnița vieții. (M. Eminescu)

Tipuri de metafore

Metafore plasticizante și metafore revelatorii

Articolul precedentComparație
Articolul următorCopile drag
Am publicat prima compunere în 27.10.2009. Între timp am mai publicat alte câteva sute! :-) De atunci, câteva milioane de vizitatori au citit textele "Compuneri pentru Școală". Între timp am evoluat, nu mai scriem doar compuneri, acum creăm Magia Copilăriei.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.