Fantezie cu mama – Mircea Micu

Mamă, eu te-am visat trecând
Pe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,
Firavu-ți trup amestecând
Cu zbor de păsări călătoare.
Mamă, eu te-am strigat să stai,
Era un drum ciudat, de spume:
Unde plecai, de ce plecai?
Spre care început de lume?

Erai frumoasă și aveai
Aripi de înger, albe, mamă,
Și te strigam și n-auzeai
Sau nu vroiai și mi-era teamă.
Acele păsări argintii
Mi te duceau din vis, ușoare,
În zborul lor de veșnicii
Tăcute și nepăsătoare.