Mamei (II) – Mircea Micu

Mamă, acesta sunt!
Jumătate acoperit cu pământ,
Cealaltă jumătate se duce
Și n-are nici cruce.

Tu ce mai faci? Ce mai spui?
Tristețea n-o împarți nimănui?
Tremură vișinul verde
Și nu te mai vede…

Mamă, dacă ai putea să mă sorbi
Noaptea târziu când adormi,
Să mi se pară că m-ai văzut,
Dragă din iarbă și lut,
Să mi se pară, să ți se pară,
Că se întoarce viața spre vară.