Poezia Bunica de Otilia Cazemir
Când vântul copacii îndoaie,
Și plouă, și-i frig, și ni-i frică,
Fugim la bunica-n odaie,
Noi, două surori și-o pisică.
Acolo-i călduț și-i tăcere.
Ivanul bătrân dintre uși,
Cu vechile lui lăicere,
Ne-așteaptă cu cărți și păpuși.
Ads
Bunica ne iese-nainte
Cu zâmbetu-i blând de bunică:
– „Ei, care mi-a fost mai cuminte,
Fetițele, ori tu, pisică?…”